Nationality

www.coe.int/nationality


  Conventions
  Resolutions and Recommendations
  Expert reports
  Bulletin
  National legislation


  1st Conference
  2nd Conference
  3rd Conference

  4th Conference


  Meetings CJ-S-NAT (2008)
  Meetings CJ-NA (up to 2005)
  Bilateral co-operation activities


  Member states
  International organisations
  European Union Democracy Observatory on Citizenship (EUDO)

  Enacting European Citizenship (ENACT)

CONSILIUL EUROPEI
Tratate Europene

STE No 166

CONVENTIA EUROPEANĂ CU PRIVIRE LA CETĂTENIE

Strasbourg, 6.XI.1997

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state semnatare ale acestei Conventii,

Considerānd că scopul Consiliului Europei constă īn realizarea unei uniuni mai puternice īntre membrii săi,

Considerānd numeroasele instrumente internationale privind cetătenia, pluritatea cetăteniilor si apatridia,

Recunoscānd că īn problema cetăteniei trebuie avute īn vedere atāt interesele legitime ale statelor cāt si cele ale indivizilor,

Dorind să promoveze dezvoltarea progresivă a principiilor juridice privind cetătenia, precum si adoptarea lor īn dreptul intern, si dorind să evite, īn măsura posibilului, cazurile de apatridie,

Dorind să evite discriminarea īn probleme relative la cetătenie,

Constiente de dreptul la respectarea vietii familiale asa cum este cuprins īn articolul 8 al Conventiei de apărare a drepturilor omului si libertătilor fundamentale,

Notānd că statele au pozitii diferite īn chestiunea pluralitătii cetăteniilor si recunoscānd că fiecare stat este liber să hotărască asupra consecintelor care decurg, īn dreptul său intern, din dobāndirea sau posesia unei alte cetătenii de către unul din resortisantii săi,

Convenind că este de dorit să se găsească solutii corespunzătoare consecintelor pluralitătii de cetătenii, īn special īn ceea ce priveste drepturile si īndatoririle resortisantilor care posedă mai multe cetătenii,

Considerānd că īn cazul unui individ care posedă cetătenia a două sau mai multe state părti este de dorit ca acesta să nu aibă de īndeplinit obligatiile sale militare decāt fată de una din aceste părti,

Constatānd necesitatea de a promova cooperarea internatională īntre autoritătile nationale responsabile de problemele cetăteniei,

Au convenit asupra celor ce urmează:

Capitolul I - Chestiuni generale

Articolul 1 - Obiectul Conventiei

Această Conventie stabileste principii si reguli īn problema cetăteniei persoanelor fizice si reguli care determină obligatiile militare īn cazuri de pluralitate de cetătenii cărora dreptul intern al statelor părti trebuie să se conformeze.

Articolul 2 - Definitii

Potrivit acestei Conventii,

a. <cetătenia> desemnează legătura juridică īntre o persoană si un stat si nu indică originea etnică a persoanei;

b. <pluralitatea de cetătenii> desemnează posesia simultană a două sau mai multe cetătenii de către aceeasi persoană;

c. <copil> desemnează orice persoană īn vārstă de pānă la 18 ani, afară de cazul īn care majoratul este atins mai repede īn virtutea dreptului care īi este aplicabil;

d. <drept intern> desemnează toate tipurile de dispozitii enuntate īn cadrul sistemului juridic national, īn special constitutia, legislatiile, reglementările, decretele, jurisprudenta, regulile cutumiare si practica, precum si regulile care decurg din instrumente internationale obligatorii.

Capitolul II - Principii generale privind cetătenia

Articolul 3 - Competenta statului

1. Este de competenta fiecărui stat să determine prin legislatia sa care sunt resortisantii săi.

2. Această legislatie trebuie admisă de celelalte state, cu conditia ca ea să fie īn acord cu conventiile internationale aplicabile, dreptul international cutumiar si principiile de drept general recunoscute īn materie de cetătenie.

Articolul 4 - Principii

Regulile asupra cetăteniei ale fiecărui stat parte trebuie să se īntemeieze pe următoarele principii:

a. fiecare individ are dreptul la o cetătenie;

b. apatridia trebuie să fie evitată;

c. nimeni nu poate fi lipsit īn mod arbitrar de cetătenia sa;

d. nici căsătoria, nici desfacerea căsătoriei īntre un resortisant al unui stat parte si un străin, nici schimbarea nationalitătii unuia din soti īn timpul căsătoriei nu poate avea efecte de drept asupra cetăteniei celuilalt sot.

Articolul 5 - Nediscriminarea

1. Regulile unui stat parte relative la cetătenie nu trebuie să facă distinctie sau să includă practici care ar constitui o discriminare bazată pe sex, religie, rasă, culoare sau origine natională ori etnică.

2. Fiecare stat parte trebuie să fie călăuzit de principiul nediscriminării īntre resortisantii săi, indiferent dacă sunt resortisanti prin nastere sau si-au dobāndit cetătenia ulterior.

Capitolul III - Reguli relative la cetătenie

Articolul 6 - Dobāndirea cetăteniei

1. Fiecare stat parte trebuie să prevadă īn dreptul său intern dobāndirea de drept a cetăteniei sale de către următoarele persoane:

a. copiii al cărora unul dintre părinti posedă, īn momentul nasterii acestor copii, cetătenia acestui stat parte, sub rezerva exceptiilor care pot fi prevăzute īn dreptul intern pentru copiii născuti īn străinătate. Īn privinta copiilor a căror filiatie este stabilită prin recunostere, prin hotărāre judecătorească sau printr-o procedură similară, fiecare stat parte poate să prevadă că copilul dobāndeste cetătenia conform procedurii determinate prin dreptul său intern;

b. noii născuti găsiti pe teritoriul său, care ar fi, altfel, apatrizi.

2. Fiecare stat parte trebuie să prevadă īn dreptul său intern dobāndirea cetăteniei sale de către copiii născuti pe teritoriul său care nu dobāndesc la nastere o altă cetătenie. Această cetătenie va fi acordată:

a. la nastere; sau

b. ulterior copiilor care au rămas apatrizi, pe bază de cerere scrisă, conform modalitătilor prevăzute īn dreptul intern al statului parte, adresată autoritătii competente de către copilul īn cauză sau īn numele său. Această cerere poate fi subordonată domicilierii legale si obisnuite pe teritoriul său īn timpul unei perioade care precede imediat depunerea cererii, fără a depăsi cinci ani.

3. Fiecare stat parte trebuie să prevadă īn dreptul său intern, pentru persoanele care domiciliază īn mod legal si obisnuit pe teritoriul său, posibilitatea unei naturalizări. El nu trebuie să prevadă, printre conditiile de naturalizare, o perioadă de domiciliere depăsind zece ani īnainte de depunerea cererii.

4. Fiecare stat parte trebuie să faciliteze īn dreptul său intern dobāndirea cetăteniei sale de către următoarele persoane:

a. soti ai resortisantilor săi;

b. copii ai unui resortisant al său, care fac obiectul exceptiei prevăzute īn articolul 6, paragraful 1, alineatul a;

c. copii al cărora unul dintre părinti dobāndeste sau a dobāndit cetătenia sa;

d. copii adoptati de unul din resortisantii săi;

e. persoane născute pe teritoriul său si domiciliază acolo īn mod legal si obisnuit;

f. persoane care domiciliază pe teritoriul său īn mod legal si obisnuit īn timpul unei perioade care īncepe īnaintea vārstei de 18 ani, perioadă determinată prin dreptul intern al statului parte respectiv.

g. apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliază īn mod legal si obisnuit pe teritoriul său.

Articolul 7 - Pierderea cetăteniei de drept sau la initiativa unui stat parte

1. Un stat parte nu poate să prevadă īn dreptul său intern pierderea cetăteniei sale de drept sau la initiativa sa, cu exceptia cazurilor următoare:

a. dobāndirea voluntară a unei alte cetătenii;

b. dobāndirea cetăteniei statului parte ca urmare a unei comportări frauduloase, prin informatie falsă sau prin ascunderea unui fapt pertinent din partea solicitantului;

c. angajarea voluntară īn forte militare străine;

d. comportament care prejudiciază īn mod grav interesele esentiale ale statului parte;

e. absenta oricărei legături efective īntre statul parte si un resortisant care domiciliază obisnuit īn străinătate;

f. cānd se stabileste, īn timpul minoritătii unui copil, că nu mai sunt īndeplinite conditiile prevăzute de dreptul intern relative la dobāndirea de drept a cetăteniei statului parte;

g. īnfierea unui copil cānd acesta dobāndeste sau posedă cetătenia străină a unuia sau a ambilor săi părinti adoptivi.

2. Un stat parte poate să prevadă pierderea cetăteniei sale de către copiii ai căror părinti pierd cetătenia sa, cu exceptia cazurilor ce cad sub incidenta alineatelor c si d ale paragrafului. 1. Totusi, copiii nu īsi pierd cetătenia dacă cel putin unul din părintii lor īsi păstrează această cetătenie.

    3. Un stat parte nu poate să prevadă īn dreptul său intern pierderea cetăteniei sale īn virtutea paragrafelor 1 si 2 ale acestui articol dacă persoana respectivă devine astfel apatrid, cu exceptia cazurilor mentionate īn paragraful 1, alineatul b al acestui articol.

Articolul 8 - Pierderea cetăteniei la initiativa individului

    1. Fiecare stat parte trebuie să permită renuntarea la cetătenia sa, cu conditia ca persoanele respective să nu devină apatrizi. Totusi, un stat parte poate să prevadă īn dreptul său intern că numai resortisantii care domiciliază obisnuit īn străinătate pot renunta la cetătenia sa.

Articolul 9 - Reintegrarea īn cetătenie

    Fiecare stat parte va facilita, pentru cazurile si īn conditiile prevăzute de dreptul său intern, reintegrarea īn cetătenia sa a persoanelor care au posedat-o si care domiciliază legal si obisnuit pe teritoriul său.

Capitolul IV - Proceduri cu privire la cetătenie

Articolul 10 - Tratarea cererilor

Fiecare stat parte trebuie să facă astfel īncāt cererile cu privire la dobāndirea, păstrarea, pierderea cetăteniei sale, reintegrarea īn cetătenia sa sau eliberarea unei atestări a cetăteniei să fie tratate īntr-un interval de timp rezonabil.

Articolul 11 - Decizii

Fiecare stat parte trebuie să facă astfel īncāt deciziile cu privire la dobāndirea, păstrarea, pierderea cetăteniei sale, reintegrarea īn cetătenia sa sau eliberarea unei atestări a cetăteniei să fie motivate īn scris.

Articolul 12 - Dreptul la un recurs

Fiecare stat parte trebuie să facă astfel īncāt deciziile cu privire la dobāndirea, păstrarea, pierderea cetăteniei sale, reintegrarea īn cetătenia sa sau eliberarea unei atestări a cetăteniei să poată face obiectul unui recurs administrativ sau judiciar conform dreptului său intern.

Articolul 13 - Cheltuieli administrative

1. Fiecare stat parte trebuie să facă astfel īncāt cheltuielile administrative prilejuite de dobāndirea, păstrarea, pierdera cetăteniei sale, reintegrarea īn cetătenia sa sau eliberarea unei atestări a cetăteniei să fie rezonabile.

2. Fiecare stat parte trebuie să facă astfel īncāt cheltuielile prilejuite de un recurs administrativ sau judiciar să nu constituie un impediment pentru solicitanti.

Capitolul V - Pluralitate de cetătenii

Articolul 14 - Cazuri de pluralitate de cetătenii de drept

1. Un stat parte trebuie să permită:

a. copiilor care au dobāndit automat la nastere cetătenii diferite să-si păstreze aceste cetătenii;

b. resortisantilor săi de a avea o altă cetătenie cānd această cetătenie este dobāndită automat prin căsătorie;

c. păstrarea cetăteniilor mentionate īn paragraful 1 este subordonată dispozitiilor pertinente ale articolului 7 al Conventiei.

Articolul 15 - Alte cazuri posibile de pluralitate de cetătenii

Dispozitiile Conventiei nu limitează dreptul fiecărui stat parte de a determina īn dreptul său intern dacă:

a. resortisantii săi care dobāndesc sau posedă cetătenia altui stat īsi păstrează sau pierd cetătenia acestui stat parte;

b. dobāndirea sau păstrarea cetăteniei sale este subordonată renuntării sau pierderii unei alte cetătenii.

Articolul 16 - Păstrarea cetăteniei precedente

Un stat parte nu trebuie să facă din renuntarea sau pierderea unei alte cetătenii o conditie pentru dobāndirea sau mentinerea cetăteniei sale cānd această renuntare sau această pierdere nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută.

Articolul 17 - Drepturi si īndatoriri relative la pluralitatea de cetătenii

1. Resortisantii unui stat parte care posedă o altă cetătenie trebuie să aibă, pe teritoriul acestui stat parte unde domiciliază, aceleasi drepturi si īndatoriri ca si ceilalti resortisanti ai acestui stat parte.

2. Dispozitiile prezentului capitol nu aduc atingere:

a. regulilor de drept international relative la protectia diplomatică sau consulară pe care un stat parte o acordă unuia din resortisantii săi care posedă simultan o altă cetătenie;

b. aplicării regulilor de drept international privat ale fiecărui stat parte īn cazul pluralitătii de cetătenii.

Capitolul VI - Succesiunea statelor si cetătenia

Articolul 18 - Principii

    1. Īn privinta chestiunilor de cetătenie īn cazul succesiunii statelor, fiecare stat parte interesat trebuie să respecte principiile preeminentei dreptului, regulile īn materie de drepturi ale omului si principiile care figurează īn articolele 4 si 5 ale acestei Conventii si īn paragraful 2 al acestui articol, īn special pentru a evita apatridia.

2. Pronuntāndu-se asupra dobāndirii sau păstrării cetăteniei īn cazul succesiunii statelor, fiecare stat parte interesat trebuie să tină seama īn special de:

a. legătura veritabilă si efectivă īntre persoana interesată si stat;

b. domiciliul obisnuit al persoanei interesate īn momentul succesiunii statelor;

c. vointa persoanei interesate;

d. originea teritorială a persoanei interesate.

3. Cānd dobāndirea cetăteniei este subordonată pierderii unei cetătenii străine, dispozitiile articolului 16 al acestei Conventii sunt aplicabile.

Articolul 19 - Reglementare prin acord international

    Īn cazul succesiunii statelor, statele părti interesate trebuie să se străduiască să reglementeze chestiunile relative la cetătenie prin acord īntre ele si, dacă e cazul, īn relatiile lor cu alte state interesate. Asemenea acorduri trebuie să respecte principiile si regulile continute sau evocate īn prezentul capitol.

Articolul 20 - Principii cu privire la neresortisanti

1. Fiecare stat parte trebuie să respecte următoarele principii:

a. resortisantii unui stat predecesor care domiciliază obisnuit pe teritoriul a cărui suveranitate este transmisă la un alt stat succesor a cărui cetătenie nu au dobāndit- o, trebuie să aibă dreptul de a rămāne īn acest stat;

b. persoanele mentionate īn paragraful a trebuie să beneficieze de egalitatea de tratament cu resortisantii statului succesor īn ceea ce priveste drepturile sociale si economice.

2. Fiecare stat parte poate exclude persoanele vizate īn paragraful 1 de la ocuparea de posturi īn administratia publică īn calitate de investit cu exercitarea puterii publice.

Capitolul VII - Obligatii militare īn caz de pluralitate de cetătenii

Articolul 21 - Modalităti de executare a obligatiilor militare

1. Orice individ care posedă cetătenia a două sau mai multe state părti nu este tinut să īndeplinească obligatiile sale militare decāt fată de unul singur din aceste state părti.

2. Acorduri speciale īntre statele părti interesate vor putea determina modalitătile de aplicare a dispozitiei prevăzute īn paragraful 1.

3. Īn lipsa unor acorduri speciale īncheiate sau susceptibile de a fi īncheiate, următoarele dispozitii sunt aplicabile indivizilor care posedă cetătenia a două sau mai multe state părti:

a. indivizii vor fi supusi obligatiilor militare ale statului parte pe teritoriul căruia ei domiciliază obisnuit. Totusi, acesti indivizi vor avea facultatea pānă la vārsta de 19 ani de a se supune obligatiilor militare īntr-unul din statele părti a cărui cetătenie ei o posedă de asemenea sub forma angajării voluntare pentru o durată totală si efectivă cel putin egală cu cea a serviciului militar activ īn celălalt stat parte;

b. indivizii care au domiciliul lor obisnuit pe teritoriul unui stat parte ai căror resortisanti nu sunt sau al unui stat necontractant vor avea facultatea de a alege dintre statele părti a căror cetătenie ei o posedă pe acela īn care doresc să-si īndeplinească obligatiile lor militare;

c. indivizii care, conform regulilor prevăzute īn paragrafele a si b, si-au satisfăcut obligatiile lor militare fată de un stat parte, īn conditiile prevăzute de legislatia acestui stat parte, vor fi considerati că si-au satisfăcut obligatiile militare fată de statul parte sau de statele părti ai căror resortisanti ei sunt de asemenea;

    d. indivizii care, anterior intrării īn vigoare a acestei Conventii īntre statele părti a căror cetătenie o posedă, au satisfăcut īntr-unul din aceste state părti obligatiile militare prevăzute de legislatia acestuia, vor fi considerati că si-au satisfăcut aceleasi obligatii īn statul parte sau īn statele părti ai căror resortisanti ei sunt de asemenea;

    e. cānd indivizii si-au īndeplinit serviciul lor militar activ īntr-unul din statele părti a cărui cetătenie o posedă, īn conformitate cu paragraful a, si īsi transferă ulterior domiciliul lor obisnuit pe teritoriul altui stat parte a căror cetătenie ei o posedă, ei nu vor putea fi supusi, dacă este cazul, obligatiilor militare de rezervă decāt īn acest din urmă stat parte;

f. aplicarea dispozitiilor prezentului articol nu afectează īn nici un fel cetătenia indivizilor;

g. īn caz de mobilizare īntr-unul din statele părti, obligatiile decurgānd din dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile īn ceea ce priveste acest stat parte.

Articolul 22 - Dispensa sau scutirea de obligatiile militare sau de serviciul civil de īnlocuire

Īn lipsa unor acorduri speciale īncheiate sau susceptibile de a fi īncheiate, următoarele dispozitii sunt de asemenea aplicabile indivizilor care posedă cetătenia a două sau mai multor state părti:

a. articolul 21, paragraful 3, alineatul c ale acestei Conventii se aplică indivizilor care au fost scutiti de obligatiile lor militare sau au īndeplinit īn schimb un serviciu civil;

b. vor fi considerati că si-au satisfăcut obligatiile lor militare indivizii resortisanti ai unui stat parte care nu prevede serviciul militar obligatoriu dacă au domiciliul lor obisnuit pe teritoriul acestui stat parte. Totusi, ei vor putea să nu fie considerati ca avānd satisfăcute obligatiile lor militare fată de statul parte sau fată de statele părti ai căror resortisanti ei sunt de asemenea si unde un serviciu militar este prevăzut decāt dacă acest domiciliu obisnuit a durat pānă la o anumită vārstă, pe care fiecare stat parte o va indica īn momentul semnării sau cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de adeziune;

    c. vor fi de asemenea considerati ca avānd satisfăcute obligatiile lor militare indivizii resortisanti ai unui stat parte care nu prevede serviciul militar obligatoriu, dacă ei s-au angajat voluntar īn fortele militare ale acestui stat parte pe o durată totală si efectivă cel putin egală cu serviciul militar activ al statului parte sau ale statelor părti a căror cetătenia ei o posedă de asemenea, si aceasta oricare ar fi locul domiciliului lor obisnuit.

Capitolul VIII - Cooperarea īntre statele părti

Articolul 23 - Cooperarea īntre statele părti

1. Īn vederea facilitării cooperării īntre statele părti, autoritătile lor competente trebuie:

    a. să comunice Secretarului General al Consiliului Europei informatii cu privire la dreptul lor intern relativ la cetătenie, incluzānd situatiile de apatridie si de pluralitate de cetătenii, si cu privire la dezvoltările intervenite īn aplicarea Conventiei;

b. să-si comunice reciproc la cerere informatii privind dreptul intern cu privire la cetătenie si cu privire la dezvoltările intervenite īn aplicarea Conventiei.

2. Statele părti trebuie să coopereze īntre ele si cu alte state membre ale Consiliului Europei īn cadrul organului interguvernamental corespunzător al Consiliului Europei pentru a reglementa toate problemele pertinente si a promova dezvoltarea progresivă a principiilor si practicii juridice privind cetătenia si chestiunile aferente acesteia.

Articolul 24 - Schimbul de informatii

Fiecare stat parte poate declara, īn orice moment, că se angajează să informeze un alt stat parte care a făcut aceeasi declaratie, despre dobāndirea voluntară a cetăteniei sale de către resortisanti ai celuilalt stat parte, sub rezerva legilor aplicabile privind protectia datelor. O atare declaratie poate indica conditiile īn care statul parte va furniza astfel de informatii. Declaratia poate fi retrasă īn orice moment.

Capitolul IX - Aplicarea Conventiei

Articolul 25 - Declaratii privind aplicarea Conventiei

1. Fiecare stat poate declara, īn momentul semnării sau īn momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de adeziune, că el va exclude capitolul VII din aplicarea acestei Conventii.

2. Dispozitiile capitolului VII sunt aplicabile numai īn cadrul relatiilor dintre statele părti fată de care ea a intrat īn vigoare.

    3. Fiecare stat parte poate, īn orice moment ulterior, notifica Secretarului General al Consiliului Europei că el va aplica dispozitiile capitolului VII exclus īn momentul semnării sau īn instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aplicare, de aprobare sau de adeziune. Această notificare va avea efect de la data primirii sale.

Articolul 26 - Efectele Conventiei

1. Dispozitiile acestei Conventii nu aduc atingere dispozitiilor dreptului intern si instrumentelor internationale constrāngătoare care sunt sau vor intra īn vigoare, īn virtutea cărora drepturi suplimentare sunt sau vor fi acordate indivizilor īn domeniul cetăteniei.

2. Această Conventie nu prejudiciază aplicarea:

a. Conventiei cu privire la reducera cazurilor de pluralitate de cetătenii si cu privire la obligatiile militare īn cazul pluralitătii de cetătenii din 1963 si a protocoalelor sale;

b. altor instrumente internationale constrāngătoare īn măsura īn care aceste instrumente sunt compatibile cu această Conventie, īn relatiile dintre statele părti legate prin aceste instrumente.

Capitolul X - Clauze finale

Articolul 27 - Semnarea si intrarea īn vigoare

1. Această Conventie este deschisă semnării de statele membre ale Consiliului Europei si de statele nemembre care au participat la elaborarea ei. Aceste state pot exprima consimtămāntul lor de a fi legate prin:

a. semnarea fără rezerva ratificării, acceptării ori aprobării; sau

b. semnarea, sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.

Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lāngă Secretarul General al Consiliului Europei.

2. Această Conventie va intra īn vigoare, pentru toate statele care si-au exprimat consimtămāntul lor de a fi legate prin această Conventie, īn prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după data la care trei state membre ale Consiliului Europei vor fi exprimat consimtămāntul lor de a fi legate prin această Conventie conform dispozitiilor paragrafului precedent.

3. Pentru orice stat care īsi va exprima ulterior consimţămāntul său de a fi legat prin această Conventie, aceasta va intra īn vigoare īn prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după data semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 28 - Adeziunea

1. După intrarea īn vigoare a acestei Conventii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei care nu a participat la elaborarea sa de a adera la această Conventie.

2. Pentru orice stat aderent, această Conventie va intra īn vigoare īn prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după data depunerii instrumentului de adeziune pe lāngă Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 29 - Rezerve

1. Nici o rezervă nu poate fi formulată fată de orice dispozitie continută īn capitolele I, II si VI ale acestei Conventii. Orice stat poate, īn momentul semnării sau īn momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de adeziune, formula una sau mai multe rezerve fată de alte dispozitii ale Conventiei, cu conditia ca ele să fie compatibile cu obiectul si scopul acestei Conventii.

2. Orice stat care formulează una sau mai multe rezerve trebuie să notifice Secretarului General al Consiliului Europei conţinutul pertinent al dreptului său intern sau orice informatie pertinentă.

3. Un stat care a formulat una sau mai multe rezerve īn virtutea paragrafului 1 va examina retragerea lor īn totalitate sau īn parte de īndată ce circumstantele o vor permite. Această retragere se efectuează adresānd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de Secretarul General.

4. Un stat care extinde aplicarea acestei Conventii la un teritoriu desemnat printr-o declaratie prevăzută īn aplicarea paragrafului 2 al articolului 30 poate, pentru teritoriul respectiv, formula una sau mai multe rezerve, conform dispozitiilor paragrafelor precedente.

5. Un stat parte care a formulat rezerve fată de orice dispozitie a capitolului VII al acestei Conventii nu poate pretinde aplicarea acestei dispozitii de către un alt stat parte decāt īn măsura īn care aceasta a acceptat el īnsusi.

Articolul 30 - Aplicarea teritorială

1. Orice stat poate desemna īn momentul semnării sau īn momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de adeziune, teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica această Conventie.

2. Orice stat poate extinde, īn orice alt moment ulterior printr-o declaratie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, aplicarea acestei Conventii oricărui alt teritoriu desemnat īn declaratia sa si căruia el īi asigură relatiile internationale sau pentru care el este īn drept să stipuleze. Conventia va intra īn vigoare fată de acest teritoriu īn prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după data primirii declaratiei de Secretarul General.

3. Orice declaratie făcută īn virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, īn ceea ce priveste orice teritoriu desemnat īn această declaratie, printr-o notificare adresată Secretarului General. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după data primirii notificării de Secretarul General.

Articolul 31 - Denuntarea

1. Orice stat parte poate, īn orice moment, denunta totalitatea Conventiei sau numai capitolul VII adresānd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.

2. Denuntarea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după data primirii notificării de Secretarul General.

Articolul 32 - Notificări ale Secretarului General

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului, oricărui semnatar, oricărei părti si oricărui alt stat care a aderat la această Conventie:

a. orice semnare;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de adeziune;

c. orice dată de intrare īn vigoare a acestei Conventii conform articolelor sale 27 si 28;

d. orice rezervă si orice retragere a rezervei formulate conform dispozitiilor articolului 29 al acestei Conventii;

e. orice notificare sau declaratie formulată conform dispozitiilor articolelor 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30 si 31 ale acestei Conventii;

f. orice alt act, notificare sau comunicare avānd legătură cu această Conventie.

Drept care, subsemnatii, īn modul cuvenit autorizati īn acest scop, au semnat prezenta Conventie.

Făcută la Strasbourg, la 6 noiembrie 1997, īn franceză si engleză, cele două texte fiind egal autentice, īntr-un singur exemplar care va fi depus īn arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va comunica copie certificată conformă fiecăruia dintre statele nemembre ale Consiliului Europei, statelor membre care au participat la elaborarea acestei Conventii si oricărui stat invitat să adere la această Conventie.