În Republica Moldova, femeile cu dizabilități psihosociale și intelectuale rămân, în mare măsură, invizibile în cadrul sistemului destinat prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Datele disponibile arată că femeile cu dizabilități au un risc de două până la cinci ori mai mare de a fi victime ale violenței comparativ cu alte femei.

Aceste preocupări sunt evidențiate în studiul recent publicat “Evaluarea cadrului legal și a mecanismelor de protecție pentru femeile cu dizabilități psihosociale și intelectuale care sunt victime ale violenței împotriva femeilor și ale violenței domestice în Republica Moldova”, realizat în cadrul proiectului Consiliului Europei “Sprijin în implementarea Convenției de la Istanbul în Republica Moldova – Faza II”.

Studiul constată că, deși legislația națională garantează protecția împotriva violenței, aceasta nu răspunde în mod consecvent nevoilor specifice ale femeilor cu dizabilități psihosociale și intelectuale. Accesul la justiție și la serviciile de sprijin rămâne limitat din cauza adaptării insuficiente a serviciilor, a barierelor de comunicare și a celor de atitudine, a datelor insuficiente și a lipsei programelor de formare specializată. Aceste deficiențe contribuie la subraportarea și subidentificarea cazurilor.

Femeile cu dizabilități psihosociale și intelectuale nu au nevoie de protecție specială pentru că sunt diferite, ci pentru că barierele existente le împiedică să beneficieze în mod egal de drepturile pe care le au deja. Obligația statului nu este doar să prevină violența, ci să se asigure că fiecare femeie, indiferent de dizabilitate, poate accesa protecția, justiția și sprijinul de care are nevoie”, spune una dintre autorii studiului, Violeta Gașițoi.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului confirmă faptul că garanțiile formale nu sunt suficiente și că protecția efectivă necesită răspunsuri adaptate vulnerabilităților victimelor. Autorii studiului concluzionează că aceste lacune pot fi remediate prin aplicarea consecventă a legislației existente și a standardelor internaționale, fără a fi necesară adoptarea unor noi acte legislative, pentru a asigura un sistem mai accesibil, mai incluziv și centrat pe victime.

Instituții naționale-cheie, inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, Centrul de Justiție Familială, Consiliul pentru Egalitate și Oficiul Avocatului Poporului, au contribuit la elaborarea studiului, care a fost prezentat autorităților, cu participarea a 24 de reprezentanți, atât în format fizic, cât și online.