O activitate organizată, cu un domeniu de aplicare delimitat, destinată să stimuleze și să participe la o dezbatere publică pe o temă specifică, în speranța că aceasta va informa sau va influența elaborarea politicilor sau guvernanța.

O persoană fizică supusă legilor și politicilor unui stat și care se bucură de drepturi legale protejate de acel stat. În termeni compuși, cum ar fi "adunarea cetățenilor", de exemplu, înțelesul termenului "cetățean" este mai larg decât doar de a avea cetățenie sau drept de vot în statul respectiv.

Obținerea de informații calitative în vederea modificării sau confirmării unei măsuri propuse care intră în sfera de responsabilitate a inițiatorului. În mod obișnuit, scopul este de a obține informații dintr-o gamă largă de perspective. Consultarea poate fi deschisă publicului (în special în ceea ce privește aspectele de politică publică ce pot afecta indirect pe toată lumea) sau grupurilor țintă sau persoanelor cu interese, cunoștințe sau expertiză specifice. Respondenții se auto-selectează.

Proiectarea și modelarea unui proces de către participanți, fie între ei, cu facilitare sau prin negociere cu inițiatorul dezbaterii publice.

Orice discurs în care mai multe persoane sau grupuri interacționează pentru a identifica, explora și soluționa punctele de vedere și interesele lor diferite, prin prezentarea de dovezi, argumente și valori. În prezentul document, acest concept mai general de "dezbatere" trebuie diferențiat de cel de dezbatere formală între două părți opuse pe marginea unei moțiuni propuse de una dintre ele. (A se vedea, de asemenea, "dezbatere publică").

În acest document și în articolul 28 din Convenția de la Oviedo, conceptul general de "dezbatere publică" este utilizat pentru a descrie interacțiunile discursive din sfera publică (nu într-un context profesional) prin care indivizii și grupurile pot identifica, explora și soluționa diferitele interese în chestiuni care îi afectează (sau ar putea să îi afecteze) pe toți. (A se vedea și "dezbatere").

În cadrul unei dezbateri publice invitate, o autoritate responsabilă invită membrii publicului să participe la o activitate cu un scop pe care l-a definit; în cadrul unei dezbateri publice neinvitate, membrii publicului și organizațiile societății civile fac demersuri pe lângă o autoritate responsabilă pentru a obține o schimbare.

"Dialogul public" este o formă de angajament deliberativ între profesioniști, factori de decizie politică și nespecialiști, în care participanții își acordă atenție și își răspund reciproc și care se desfășoară în condiții menite să neutralizeze asimetriile de putere și de cunoaștere.

În prezentul ghid, "guvernanță" înseamnă utilizarea responsabilă a puterii sau a autorității pentru a stabili, monitoriza și impune standarde și comportamente în cadrul sistemelor sau organizațiilor. Aceasta poate însemna atât dirijarea comportamentului oamenilor, cât și garantarea faptului că aceștia sunt responsabilizați. Guvernanța poate fi pusă în aplicare prin măsuri obligatorii și neobligatorii (dispoziții legale, sisteme de acordare a licențelor, norme profesionale, coduri de conduită, recomandări etc.). Guvernanța poate fi o funcție atât a actorilor publici, cât și a celor privați.

Persoana care preia inițiativa într-o activitate de dezbatere publică (a se vedea "dezbatere publică invitată/neinvitată"). De obicei, inițiatorul va furniza sau va coordona resursele pentru activitate și poate însărcina specialiști să faciliteze sau să desfășoare activitatea în numele său.

Metodele cantitative colectează informații care sunt prezentate sub formă de valori numerice (de exemplu, numărul sau proporția de persoane care dau un anumit răspuns la o întrebare).

Metodele calitative furnizează informații discursive și permit, de obicei, explorarea în profunzime a fenomenelor de interes prin interogare și reflecție.

Întâlniri discursive susținute în care participanții abordează o problemă de interes comun prin schimbul de informații, examinarea dovezilor și angajarea într-o discuție respectuoasă reciprocă.

Autoritățile publice, experții și cetățenii pot fi considerați cu toții participanți la o activitate de implicare publică sau la o dezbatere.

Mulți specialiști în domeniul științelor sociale și practicieni în domeniul implicării publicului preferă termenul plural -"publicuri" în locul celui singular- "public" pentru a evita să implice existența unui singur grup omogen sau faptul că "publicul" are o existență obiectivă, independentă de problemele în cauză.

Angajamentul invitat poate fi stabilit astfel încât să fie reprezentativ pentru populația generală sau pentru un anumit subgrup al populației în funcție de anumite criterii, de exemplu, criterii socio-demografice. Mărimea adecvată a unui eșantion, criteriile de reprezentativitate și semnificația care poate fi atribuită constatărilor "reprezentative", toate acestea necesită o reflecție critică atentă.

Spațiul dezbaterii publice; un mediu comunicativ noțional în care persoanele private pot formula și discuta provocările sociale care îi afectează în comun și pot influența politicile. În practică, aceasta poate fi susținută de instituții, cum ar fi instituțiile sociale și politice, precum și de mass-media.