La 07.04.2015 CtEDO a făcut publică hotărârea în cauza Veretco c. Moldovei. În speţă, reclamantul Fiodor Veretco, în luna noiembrie 2012 a fost reținut de poliție, fiind acuzat de trafic de persoane minore.

În fața Curții, invocând articolul 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 și lipsa asistenței medicale. Invocând articolul 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns de detenție ilegală, deoarece arestarea acestuia s-a examinat în lipsa materialelor dosarului penal. În continuare reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, deoarece nu a avut acces la probele în baza cărora instanțele au adoptat deciziile sale. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție, de lipsa unor motive suficiente și relevante în respingerea habeas corpus în virtutea stării sănătății și neaudierea doctorului în instanța de recurs. În final reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, deoarece nu a avut dreptul la compensație pentru încălcarea articolului 5.

Curtea a constatat, în unanimitate, încălcarea art. 3 din Convenție, notând că reclamantul a prezentat fișe medicale, potrivit cărora cu o lună înainte de arestare, reclamantul a fost diagnosticat cu pneumonie, coaste rupte, contuzia mânii, fiind prescrise antibiotice, documentele fiind prezentate instanțelor judecătorești naționale, chiar un doctor a confirmat în instanță diagnoza reclamantului, însă instanțele naţionale nu s-au referit la declarațiile doctorului şi actele medicale, iar instanța de recurs a refuzat audierea doctorului.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție, Curtea a declarat acest capăt din cerere ca vădit inadmisibil, în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Curtea a constatat, în unanimitate, încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție, pe motivul că reclamantul și avocatul său nu au avut acces la materialele cauzei penale, contrar principiului egalității armelor.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, încălcarea articolului 5 § 5 din Convenție, deoarece legislația relevantă nu a oferit un remediu reclamantului, pe motiv că nu exista o achitare definitivă a reclamantului pe toate capetele de acuzație, iar Guvernul nu a prezentat nici un argument în contradictoriu în acest sens.

Curtea a acordat reclamantului 9800 euro cu titlu de prejudiciu moral și 605 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.