CONSILIUL EUROPEI
COMITETUL MINIŞTRILOR
Recomandarea Rec (2000) 4
a Comitetului Miniştrilor către statele membre
privind educaţia copiilor romi/ţigani din Europa

(adoptată de Comitetul Miniştrilor, la 3 februarie 2000,
la cea de-a 696-a reuniune a Delegaţilor Miniştrilor)

Comitetul Miniştrilor, în baza prevederilor Articolului 15 b al statutului Consiliului Europei,

Considerând că scopul Consiliului Europei constă în realizarea unei unităţi mai mari între membrii săi şi că acest scop poate fi atins în special prin acţiuni comune în domeniul educaţiei;

Recunoscând urgenţa aşezării pe baze noi a viitoarelor strategii educaţionale adresate romilor/ţiganilor din Europa, având în vedere în primul rând rata ridicată de analfabetism sau semi-analfabetism a acestora, abandonul şcolar, procentul scăzut de elevi care termină învăţământul primar, precum şi existenţa în continuare a unui procent ridicat de absenteism şcolar;

Având în vedere faptul că problemele cu care se confruntă romii/ţiganii în domeniul învăţământului sunt de cele mai multe ori rezultatul politicilor educaţionale din trecut, care au condus ori la asimilarea ori la separarea copiilor romi/ţigani în şcoală pe motiv că ar fi fost “handicapaţi socio-culturali”;

Considerând că poziţia dezavantajată a romilor/ţiganilor în societăţile europene nu poate fi depăşită decât prin garantarea egalităţii şanselor pentru copiii romi/ţigani în domeniul educaţiei;

Considerând că educaţia copiilor romi/ţigani trebuie să constituie o prioritate în cadrul politicilor naţionale adresate romilor/ţiganilor;

Având în vedere că politicile destinate soluţionării problemelor cu care se confruntă romii/ţiganii în domeniul educaţiei trebuie să fie multilaterale şi bazate pe înţelegerea faptului că problema şcolarizării copiilor romi/ţigani depinde de un ansamblu de factori şi de condiţii prealabile, cum ar fi cei de natură economică, socială, culturală şi lupta împotriva rasismului şi a discriminării;

Având în vedere că politicile educaţionale adresate copiilor romi/ţigani trebuie sprijinite printr-o politică activă în ce priveşte educaţia adulţilor şi învăţământul profesional;

Ca urmare a faptului că există un text referitor la educaţia copiilor romi/ţigani la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene (Rezoluţia Consiliului miniştrilor educaţiei reuniţi în cadrul Consiliului la 22 mai 1989, referitoare la şcolarizarea copiilor romi/ţigani şi călători; 89/C 153/02) este imperios necesară adoptarea unui text la nivelul tuturor statelor membre ale Consiliului Europei;

Având în vedere Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale şi Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare;

Având în vedere Recomandările 563 (1969) şi 1203 (1993) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în cadrul cărora este menţionată nevoia de educaţie a romilor/ţiganilor din Europa;

Având în vedere Rezoluţiile 125 (1981), 16 (1995) şi 249 (1993) şi Recomandarea 11(1995) a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa referitoare la situaţia romilor/ţiganilor în Europa;

Având în vedere Recomandarea de politică generală nr. 3 a Comisiei europene împotriva rasismului şi intoleranţei privind “combaterea rasismului şi intoleranţei împotriva romilor/ţiganilor din Europa”;

Având în vedere activitatea desfăşurată de Consiliul de Cooperare Culturală (CDCC) în aplicarea Rezoluţiei 125 (1981) şi în mod special, publicarea raportului “Ţigani şi călători” (1985) actualizat în 1994 (“Romi, ţigani şi călători”, editura Consiliului Europei);

Luând în considerare memorandumul asupra politicii educaţionale a copiilor romi, întocmit de Grupul de specialişti privind romii/ţiganii denumit: “Elemente strategice ale politicii educaţionale a copiilor romilor din Europa” [MG-S-ROM (97)11],

Recomandă guvernelor statelor membre:

- să respecte în cadrul aplicării politicilor lor educaţionale principiile stabilite în anexa la prezenta recomandare;
- să supună prezenta recomandare atenţiei instituţiilor publice competente din respectivele state membre, prin proceduri naţionale adecvate.

Anexă la Recomandarea nr. R (2000) 4

Principii directoare ale unei politicii educaţionale adresate

copiilor romi/ţigani din Europa

I. Structuri

1. Politicile educaţionale destinate copiilor romi/ţigani ar trebui însoţite de resurse adecvate şi de structuri flexibile care să reflecte diversitatea populaţiei de romi/ţigani din Europa şi să ţină cont de existenţa unor grupuri de romi/ţigani care au un stil de viaţă nomad sau seminomad. În acest sens, ar putea să se recurgă la un sistem educaţional la distanţă, bazat pe noile tehnologii de comunicare.

2. Accentul ar trebui pus pe o mai bună coordonare la nivel internaţional, naţional, regional şi local pentru a evita dispersarea eforturilor şi pentru a favoriza sinergiile.

3. În acest sens statele membre ar trebui să sensibilizeze ministerele de resort în problema educaţiei copiilor romi/ţigani.

4. Pentru a asigura accesul copiilor romi/ţigani la şcoală, învăţământul preşcolar ar trebui larg dezvoltat şi deschis acestora.

5. O atenţie specială ar trebui, de asemenea, acordată nevoii de a asigura o comunicare mai bună cu şi între părinţi, pentru a se folosi, acolo unde este necesar, mediatori din cadrul comunităţii de romi/ţigani care ar putea să le identifice oportunităţi profesionale concrete. Părinţii ar trebui informaţi şi consiliaţi cu privire la necesitatea educaţiei precum şi în legătură cu mecanismele de sprijin pe care municipalităţile le pot oferi familiilor. Trebuie să existe înţelegere reciprocă între părinţi şi şcoli. Excluderea şi lipsa de cunoştinţe şi educaţie (chiar analfabetism) a părinţilor îi împiedică, de asemenea, pe copii să beneficieze de sistemul educativ.

6. Ar trebui constituite structuri de susţinere adecvate care să acorde, în special prin acţiuni pozitive, copiilor romi/ţigani şanse egale la educaţie.

7. Statele membre sunt invitate să ofere mijloacele necesare pentru implementarea politicilor şi măsurilor mai sus menţionate, în scopul eliminării decalajului dintre elevii romi/ţigani şi cei ai populaţiei majoritare.

Programe şcolare şi material didactic

8. Politicile educaţionale adresate romilor/ţiganilor ar trebui elaborate în cadrul mai larg al politicilor interculturale, avându-se în vedere trăsăturile particulare ale culturii romani şi poziţia defavorizată a multor romi/ţigani în statele membre.

9. Prin urmare, programele şcolare în ansamblu şi materialele didactice ar trebui să fie concepute în aşa fel încât să respecte identitatea culturală a copiilor romi/ţigani. Astfel, ar trebui introduse istoria şi cultura romilor în materialele pedagogice pentru a reflecta identitatea culturală a copiilor romi/ţigani. De asemenea, ar trebui încurajată participarea reprezentanţilor acestei comunităţi la elaborarea materialelor didactice referitoare la istoria, cultura sau limba romilor/ţiganilor.

10. În orice caz, statele membre ar trebui să se asigure că aplicarea acestor măsuri nu conduce la instituirea unor programe şcolare diferite şi, în final, la formarea unor clase separate.

11. Statele membre ar trebui, de asemenea, să încurajeze elaborarea unor materiale didactice bazate pe exemple de acţiuni reuşite, care să vină în sprijinul activităţii zilnice a profesorilor cu elevii romi/ţigani.

12. În statele în care se vorbeşte limba romani ar trebui prevăzută posibilitatea ca aceştia să urmeze sistemul de învăţământ în limba maternă.

Recrutarea şi pregătirea profesorilor

13. Ar trebui prevăzută introducerea unor cunoştinţe specifice în programele care pregătesc viitorii profesori, astfel încât aceştia să acumuleze acele informaţii care să le permită o mai bună cunoaştere a elevilor romi/ţigani. Cu toate acestea, educaţia romilor/ţiganilor ar trebui să rămână o parte integrantă a sistemului general educaţional.

14. Comunitatea romilor/ţiganilor ar trebui implicată atât în elaborarea programei şcolare, cât şi în furnizarea de informaţii utile viitorilor profesori.

15. De asemenea, ar trebui sprijinit procesul de recrutare şi pregătire a profesorilor din rândul romilor/ţiganilor.

Informare, cercetare şi evaluare

16. Statele membre ar trebui să încurajeze iniţierea unor proiecte novatoare de cercetare la scară redusă pentru a identifica soluţii adaptate necesităţilor locale. Rezultatele acestor proiecte ar trebui apoi făcute publice.

17. Rezultatele politicilor educaţionale adresate elevilor romi/ţigani ar trebui monitorizate cu atenţie. Toţi actorii implicaţi în educaţia romilor/ţiganilor (autorităţi şcolare, profesori, părinţi, ONG-uri) ar trebui să fie invitaţi să participe la procesul de monitorizare.

18. Evaluarea rezultatelor politicilor educaţionale adresate romilor/ţiganilor ar trebui efectuată pe baza unor criterii multiple, incluzând aici şi indicele de dezvoltare la nivel individual şi de grup, fără a fi limitată la estimări privind procentul de şcolarizare şi de abandon şcolar.

Mecanisme de consultare şi coordonare

19. Statele ar trebui să susţină participarea tuturor părţilor interesate (ministere ale educaţiei, autorităţi şcolare, familii şi organizaţii ale romilor) în elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor educaţionale destinate romilor/ţiganilor.

20. Ar trebui utilizaţi mediatori provenind din comunitatea romilor/ţiganilor, în special pentru a facilita contactele dintre romi/ţigani şi dintre populaţia majoritară şi şcoli, precum şi pentru evitarea apariţiei unor conflicte în şcoli. Această măsură ar trebui aplicată la toate nivelurile de şcolarizare.

21. În lumina prevederilor punctului I, paragraful 3, ministerele educaţiei ar trebui să faciliteze coordonarea eforturilor părţilor implicate şi să asigure difuzarea informaţiilor la diferitele niveluri ale autorităţilor şcolare.

22. Statele membre ar trebui să continue să sprijine şi să încurajeze schimbul de experienţă şi de bune practici.